Despre

10409534_792159494138132_1055174990576404446_nCORNELIU VADIM TUDOR (n. 28 noiembrie 1949, Bucureşti – d. 14 septembrie 2015, Bucureşti)

A absolvit Liceul „Sf. Sava” din București (1967) și Facultatea de Filosofie a Universității din București (1971), secția Sociologie, obținând licența cu o teză despre ”Sociologia Religiei”.

A fost bursier al Premiului internațional „Herder”, urmând astfel un curs de istorie la Universitatea din Viena (1978-1979).

Doctor în istorie al Facultății din Craiova (2003).

Și-a început activitatea profesională în redacțiile publicațiilor România liberă și Magazin (1972-1975), apoi la Agenția Națională de Presă AGERPRES (decembrie 1975-decembrie 1989).

După decembrie 1989 a înființat publicațiile România Mare, Politica și Tricolorul, precum și Editura Fundației ”România Mare”. În prezent este redactor-șef al săptămânalului România Mare.

Corneliu Vadim Tudor și-a început cariera politică odată cu crearea Partidului România Mare (PRM) — 20 iunie 1991—fiind membru fondator al acestei formațiuni politice, al cărei președinte a fost reales la 20 iulie 2013, în cadrul unui Congres desfășurat în Capitală.

La 27 septembrie 1992, în urma scrutinului legislativ, Corneliu Vadim Tudor a fost ales senator în circumscripția electorală nr. 41 București. A fost secretar al Senatului, membru în grupul parlamentar „Partida Națională” (PN) și al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din partea PN (18 noiembrie 1993-23 octombrie 1995).

A fost reales senator, în cadrul aceleiași circumscripții, în urma alegerilor din noiembrie 1996. În cadrul acestei legislaturi a fost vicelider al Grupului Parlamentar al Partidului România Mare și membru în Comisia pentru politică externă.

În urma alegerilor legislative din 26 noiembrie 2000, a obținut un nou mandat de senator. A fost lider al Grupului parlamentar al Partidului România Mare, membru al Delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) de la Strasbourg (până în decembrie 2002).

Senator de București și între 2004-2008, când a ocupat funcțiile de vicepreședinte al Senatului și de membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională și al Comitetului Director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare (din martie 2006).

La alegerile prezidențiale din 2000, în primul tur de scrutin, din 26 noiembrie, liderul PRM a primit 28,34% din totalul sufragiilor valabil exprimate, ocupând poziția a doua. În al doilea tur, din 10 decembrie 2000, a obținut 33,17% din voturi, fiind devansat de contracandidatul său, social-democratul Ion Iliescu (66,83% din voturi).

Corneliu Vadim Tudor a fost ales europarlamentar pe listele PRM în cadrul scrutinului din 7 iunie 2009. În Parlamentul European, în legislatura 2009-2014, a făcut parte din Comisia pentru cultură și educație (16 iulie 2009-18 ianuarie 2012 și 19 ianuarie 2012-30 iunie 2014), din delegația pentru relațiile cu Elveția și Norvegia, Comisia parlamentară mixtă UE-Islanda și Comisia parlamentară mixtă a Spațiului Economic European (SEE) (16 septembrie 2009-30 iunie 2014).

Poet și publicist, a debutat la Radio, în mai 1965, cu o poezie citită în cadrul Cenaclului „George Călinescu”. Autor al unor volume de poezie și proză, printre care: „Poezii” (1977), „Epistole vieneze” (1979), „Poeme de dragoste, ură și speranță” (1981), „Idealuri” (1983), „Saturnalii” (1983), „Istorie și civilizație” (1983), „Mândria de a fi români” (1985), „Miracole” (antologie în colecția „Cele mai frumoase poezii”, 1986), „Jurnal de vacanță” (1996), „Poems”, lucrare tradusă în șapte limbi, tipărită la Torino, Italia (1998). În 2010 și-a lansat volumele ”Europa Creștină” și ”Artificii”. La aceste opere literare se adaugă numeroase poezii, eseuri, scenarii de film, piese de teatru, reportaje și cronici literare.

A fost distins cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler (2004). În 2007 a primit Medalia de Bronz a Vaticanului, înmânată de Suveranul Pontif Papa Benedict al XVI-lea.

Este distins cu Marea Medalie de Aur a Academiei Mondiale „Albert Schweitzer”. Brevetul care însoţeşte distincţia este semnată de academicianul polonez Kazimierz Imieliński, preşedintele Academiei, de doamna Rhena Schweitzer-Miller, fiica ilustrului savant, şi de 4 laureaţi ai Premiului Nobel.

Este membru corespondent al celui mai prestigios forum cultural-ştiinţific al instituţiei papale: Academia Tiberiană.
Este distins cu Diplomele şi Medaliile de Aur „Omul anului 2000” şi „Omul anului 2004”, decernate de Institutul Biografic American.
Membru al „Colegiului de Consilieri pentru Cercetare” al Institutului Biografic American.

I s-a conferit titlul de „Distins intelectual al Secolului 20” de către Centrul Internaţional Biografic din Cambridge, Anglia.

Opera

* 1977: Poezii, Editura Eminescu;

* 1977: Epistole vieneze, Editura Eminescu;

* 1979: Poeme de dragoste, ură şi speranţă, Editura Eminescu;

* 1981: Idealuri, Editura Eminescu;

* 1983: Saturnalii, Editura Albatros;

* 1983: Istorie şi civilizaţie, Editura Eminescu;

* 1983: Mîndria de a fi români, Editura Sport-Turism;

* 1986: Miracole, Editura Albatros;

* 1990, 1991, 1992: Carte românească de învăţătură, Editura Fundaţiei România Mare, ediţia a 3-a, prefaţată de Edgar Papu;

* 1992: Almanahul revistei „România Mare“, Editura Fundaţiei România Mare;

* 1996: Jurnal de vacanţă, Editura Fundaţiei România Mare;

* 1996: Poems, Editura Fundaţiei România Mare & Editura Aggi, Torino, Italia;

* 1996: Almanahul revistei „România Mare“, Editura Fundaţiei România Mare;

* 1999: Jurnalul Revoluţiei de la Crăciun la Paşte, Editura Fundaţiei România Mare;

* Pamflete cu sifon albastru, Editura Fundaţiei România Mare;

* Discursuri (două volume). În aceste două volume, legate în piele, cu margini aurite, sînt cuprinse toate discursurile publice ale lui Corneliu Vadim Tudor din perioada 1990-2001;

* Aforisme, carte dedicată fratelui autorului, pe care l-a iubit foarte mult, Pavel Tudor, răpus, foarte tînăr, de o boală a Secolului XX, cancerul;

* „Cartea de Aur“, teza de Doctorat în Istorie, încununată cu Suma Cum Laude, care a fost susţinută, în ziua de 24 iulie 2003, sub titlul „Făurirea României Mari în 300 de autografe celebre“, în cadrul Facultăţii de Istorie, Geografie şi Filozofie a Universităţii din Craiova; coordonator ştiinţific, sfătuitor şi prieten de nădejde, istoricul prof.univ.dr. Gheorghe Buzatu, care i-a fost profesor şi sfătuitor şi regretatului Vlad Hogea, plecat dintre noi la o vîrstă la care ar mai fi avut multe de spus şi de scris, lăsînd în urmă o familie îndurerată şi o fiică de numai 5 luni, care nu-şi va cunoaşte niciodată tatăl. La acel moment tragic, Vadim Tudor a scris o poezie emoţionantă, intitulată „Fetiţa fără tată“;

* 2003: Romania’s one way ticket to the future, Editura Fundaţiei România Mare;

* 2003: Aphorism, Editura Fundaţiei România Mare;

* 2004: Îngerul rănit: maxime şi cugetări, carte dedicată memoriei părinţilor săi, Editura Fundaţiei România Mare;

* Sprüche, Editura Cleup, Padova;

* 2008: Cîntece de dragoste (cîntări creştine şi alte cîntări), Editura Fundaţiei România Mare;

* 2010: Europa Creştină, Editura Fundaţiei România Mare;

* 2010: Europa Naţiunilor, partea I şi partea a II-a, Editura Fundaţiei România Mare;

* 2010: Artificii, Editura Fundaţiei România Mare;

* 2011: Europa are nevoie de o mare reformă, partea I şi partea a II-a, Editura Fundaţiei România Mare;

* 2015: Elegii pentru suflete nobile, Editura Fundaţiei România Mare;

* 2015: Pamflete explozive, Editura Fundaţiei România Mare;

Piese de teatru radiofonic:

* 1968: Colindul puiului de cerb;

* 1976: Secerişul de iarnă;

* 1977: Domnul Tudor din Vladimiri;

* 1977: Adevărul la puterea I;

* Toată lumea ştie fotbal (premieră care a avut loc în decembrie 1989, la Teatrul „Constantin Tănase“).

Scenarii de film:

A scris, împreună cu Sergiu Nicolaescu, un foarte bun prieten al Tribunului, scenariul filmului „Triunghiul morţii“, regizat de celebrul actor.

Aveau în proiect, tot împreună, scenariul filmului „Candele de zăpadă“, care, din păcate, nu a putut fi finalizat din cauza morţii lui Sergiu Nicolaescu şi, ulterior, a lui Corneliu Vadim Tudor. Poate acum, după moartea lor, cineva se va ocupa de punerea în scenă, sau, mai bine zis, în platou, a acestui proiect. Ar fi păcat să se piardă în negura vremurilor!