O, MAMĂ, DULCE MAMĂ…

O, mamă, dulce mamă, la cumpăna de ani
spăl tălpile cu smirnă la oamenii sărmani
Să-ţi fie mai uşoară ţărîna casei noi
să-ţi lumineze calea făclii de ceară moi

E ziua de pe urmă a unui an nebun
şi nu îmi aflu tihna, şi nu ştiu ce să spun
Un pom de iarnă arde la fiecare geam
pocnesc colindătorii din bice mari de hram

Cît de frumoasă-i viaţa, şi sufletul ce plin
cînd scapără-n potire podgorii de rubin
Doar eu rămîn cu tine, doar eu te priveghez
legenda fiinţei tale sub pleoape mi-o aşez

Dezlănţuită-i lumea, departe de noi doi
deşertăciunea vieţii va fi mereu în toi
Nu plînge pentru asta, tu eşti din cei aleşi
iar talgerul dreptăţii nu poate să dea greş

La jilţul judecăţii în pace să rămîi
e scris că cei din urmă sînt mîine cei dintîi
O, mamă, dulce mamă, luceafărul de zi
la prima înviere pe fruntea ta va fi