Ne-am adunat la căpătâiul ţării să o vedem cum moare de frumos, bolnavă grav de molima trădării cuţitul scârbei i-a ajuns la os. Au hărtănit-o ca pe-o căprioară şi lupi, şi corbi, şi câini fără stăpâni trag toţi de ea, o rup în colţ de fi ară ţigani, maghiari, arabi, evrei, români. Aşa-i democraţia, ni…
O, mamă, dulce mamă, la cumpăna de ani spăl tălpile cu smirnă la oamenii sărmani Să-ţi fie mai uşoară ţărîna casei noi să-ţi lumineze calea făclii de ceară moi E ziua de pe urmă a unui an nebun şi nu îmi aflu tihna, şi nu ştiu ce să spun Un pom de iarnă arde la…
Voi nu mă ştiţi, fireşte, luminăţia voastră pe-atunci eram sămînţă, sau nici măcar atît umblam prin labirintul trupesc al unor oameni din care unii, poate, vă vor fi şi văzut ştiu doar că-n ziua-n care voi v-aţi născut pe lume trei magi cu guri de aur, călăuziţi de-o stea s-au pogorît din munţii Moldovei să…
Fii binecuvîntat pe veci, poete îngenunchez la steaua ta şi tac de-abia cutez, în nopţi nemîngîiete în templul tău să urc, să-mi aflu leac Îţi caut urma azi, pe îndelete pe străzi şi-n hanuri cu tain sărac poate-ai lăsat vreun semn să mă desfete să uit de naufragiul unui veac Începe iarna, pacea-i milenară trec…
Ne despărţim, o viaţă nouă Începem astăzi amîndoi Iar florile scăldate în rouă Se vor aprinde fără noi. Eu am să plec spre miazănoapte, Tu vei porni spre miazăzi Şi-n urmă întîmplări şi fapte Ce mustrător ne vor privi. Fă-mă Doamne-o lacrimă Să cad pe obrazul Tău C-am iubit cu patimă Iar de mor nu-mi…
Ai mai trăit o zi şi încă-o noapte nevătămat te-ai deşteptat în zori să mulţumeşti acestor simple fapte eşti încă viu, deşi ţi-e scris să mori Au fost pierit atîtea generaţii în jurul tău se-ntîmplă grozăvii cutremure, incendii, inundaţii războaie fratricide, zi de zi Fii înţelept, trăieşte, cu măsură şi nu uita că ierburi şi…
Şi dacă totuşi, totuşi, vă veţi naşte vă las diată scrisă, fiii mei: fiţi buni precum făcliile de Paşte ajungă zilei răutatea ei Iar trupurile voastre să le spele esenţe tari de maci şi stînjenei frumoase parce vă vegheze-n stele ajungă zilei răutatea ei Absurdul umple lumea, fiecare e lapidat de semeni sau de zei…
Nu te grăbi, ceas rău al vieții mele întîrzie un secol sau un an să scutur iar mestecenii de stele să mai adulmec macii unui lan iar vietăți cu botul diafan să-mi pună-n palmă perlele lor grele… Nu mă lovi, ceas rău al vieții mele mai dă-mi pe mînă flautul lui Pan să fac să…
Hai, Moarte, să bem o cafea Ţi-o fac cu caimac, aromată Mai leapădă-ţi coasa cea grea Şi mantia asta ciudată. Te rog să iei loc în fotoliu Nu mă supără dacă fumezi După cine eşti, Moarte, în doliu? De ce tot suspini şi oftezi? E foarte fierbinte cafeaua Nu te grăbi, că te frigi Mai…
Eu voi muri definitiv, odată nu-mi fac iluzii, ştiu că voi muri, făptură mea va fi decapitată de ghilotina clipei într-o zi Iar trupul meu ca o statuie greacă turnat în bronz şi stele din înalt prin pietre mari de moară o să treacă strivit între un veac şi celălalt Şi peste locul meu de-ngropăciune…