Bate-i, Doamne, pe duşmanii mei Dă-le plagă biblică, Părinte Ca un cancer cu ciorchinii grei Cresc pe trupul Ţării noastre sfinte.Eu privesc cu silă şi dezgust Cum pîndeşte haita lor grozavă Capul lor lombrozian şi-ngust Fierbe ca un ceainic cu otravă.Iar în zori, şacalii năvălesc Buimăciţi, cu botul plin de sînge Şi-n complotul antiromânesc Lacrimi grele Mioriţa plînge.Eu sînt paratrăznetul curatAl acestor descărcări de urăMulte ploi şi jafuri le-am stricat Vor să-mi pună botniţă la gură.M-am luptat cu lifte ungureşti Le-am oprit să-mi rupă-n două Ţara Chiar şi lăcomiei evreieşti I-am pus pofta-n cui şi i-am smuls ghiara.Am făcut cărare printre hoţi De pămînt am dat cu toţi borfaşii Doamne, Tu, care ne vezi pe toţi Nu mă părăsi, îndrumă-mi paşii.Duc pe umeri crucea unui neam Care-a înfruntat prin veac urgia Blestemat eram de nu purtam Bătălia pentru România.Ştiu prea bine toţi românii mei Că sînt drept ca stînca în furtună Iar mocirla unor bieţi pigmei Niciodată n-o să mă răpună.Şirul de martiri sacrificaţi S-a oprit şi-n faţa casei mele Fiţi de- a pururi binecuvîntaţi Răzbuna-voi patimi şi drapele.Daţi-mi din tăria voastră azi Din fîntîni de ochi vreau apă vie Ca o stea înfiptă-n vîrf de brazi Luminaţi-mi calea prin urgie.La răscruce grea e-al meu popor Precum cerbul prins într-o capcană, Iar sămînţa Cozii de Topor Îi presară sare peste rană.Amăgindu-mi neamul cu minciuniCa pe-un trib cu sticle colorateUmblă unii creanga, de nebuniRevărsînd mizerii prin Cetate.Ne făgăduiesc un colţ de rai(Dar ne fură ţara cu bucata)Ne promit un alt nivel de trai(Cu ce preţ? Ne-au dezarmat Armata!)Ipocriţi, murdari şi farisei Ne-altoiesc la palmă cu vergeaua Toţi calicii vin şi se dau zmei I-am primit – şi ne-am găsit beleaua!Ne-au furat trecutul, nici un dreptNu mai au în ţara lor românii,Mai că-ţi vine să îi iei de pieptŞi să strigi: „Hai, valea, că pun cîinii!”.Am ajuns la noi acasă slugi, Prizonieri milogi pe timp de pace Precum nişte vechi perechi de blugiŢara nu-i la modă şi nu place.A fi patriot? Nebun curaj!La spital cu naţionaliştii !(Dar acasă, ţin un alt limbajEi au voie – Bill, şi Jacques, şi Pişti).Şi măcar mai bine de-am trăi, Şi măcar de n-am dormi pe paie, Dar cerşesc părinţii la copii Şi bătrînii caută-n gunoaie.Şleahta de agenţi şi puşcăriaşi Ce-au venit prin forţă la PutereNecinstiţi şi cruzi, tîlhari şi laşiNe sting setea cu oţet şi fiere.Asta-i tot, eu nu îi mai suport Mor cu ei de gît şi vor da seamaÎmpărţind o ţară ca pe-un tort Ei şi-au dat pe faţă azi arama.Şi nu-i ziuă de la Dumnezeu Să nu mă vîneze toţi hăitaşii Ca pe-un monstru m-au pictat, mereu Mi-ar răpi din leagăn copilaşii.Şi de ce? Ce crimă am făcut? Am spus adevărul cu glas tare Dar pe cei ce cred în Belzebuth Adevărul tot mereu îi doare.Asta-i soarta pentru toţi acei Care-au îmbrăcat cămaşa morţii -Bate-i, Doamne, pe duşmanii mei Prapuri să le pui în faţa porţii.Zvîrle, Tu, pucioasă din Înalt, Lepră şi holeră, ploi de broaşte Dintr-un mal de Styx în celălalt Fă-i mînia Ta a o cunoaşte.Pedepseşte-i crunt pe satanişti Fiindcă-s răi şi Te hulesc cu patos Iar atunci voi şti că Tu exişti Şi am s-aprind o candelă la Athos…

Corneliu Vadim Tudor (1949-2015)

(Text reprodus din „România Mare“, nr. din 20 oct. 1995)